Un astfel de loc este Satriano, un mic orășel cu populație îmbătrânită, aflat în Calabria, Italia.
Refugiaților ajunși în Italia li se face ușor-ușor loc în satele depopulate din interiorul țării, relatează Bloomberg. Avantajele sunt comune: pribegii au nevoie de un loc sub soare în patria adoptivă, iar localnicii se plâng de lipsa forței de muncă.
„Slavă Domnului că au venit oamenii ăștia! Satriano era mort. Mulțumită lor a prins din nou viață și poate renaște. Dacă vor pleca nu știu ce ne vom face”, explica Luigi Marotti, unul dintre localnici.
Pentru refugiații stabiliți în Satriano s-a găsit ușor ceva de muncă, în condițiile în care 75% din populația de 4.000 de suflete a orașului a părăsit zona în ultimele decenii ca urmare a șomajului ridicat și a amenințării sărăciei.
O parte din noii veniți au slujbe în cadrul fermelor deținute de localnici, alții au găsit deja joburi stabile, iar o asociație din localitate și administrația publică au grija să le dea tot timpul câte ceva de făcut migranților adoptați.
„Primarii orașelor depopulate sunt dispuși să preia azilanți, dar nu vor să îi vadă stând toată ziua în baruri sau la fumat în piața publică. Avem nevoie de un drum clar, de un proiect, un orizont pe care să îl oferim acestor oameni”, a explicat premierul Matteo Renzi în cadrul unui discurs în parlament.
Calabria rămâne o zonă în care integrarea migranților se face cu dificultate, regiunea confruntându-se cu un grad crescut de sărăcie și cu cel mai ridicat nivel al șomajului din toată Italia, scrie Independent.md.